Salut Umanitate!
bine ai venit pe acest blog! Chiar daca nu aveti timp de comentat macar cititi romanul nostru comun..cine stie..poate va vin idei si publicam cartea noastra.
Copii Neantului- romanul nostru- completati!!!
Au plecat in zori, cand soarele inca nu se trezise . Cei patru copii calcau pe pamantul umed si rece al diminetii de toamna in tacere , respirand incet sa nu fie auziti. La marginea satului se afla un pod din lemn putin inclinat si alunecos din cauza brumei. O apa mica si linistita spala pietrele si muschilul adunat pe coapsele albiei. Nimic nu putea sa-i linisteasca, nici macar
31 martie 2008
Fata mea este model...
Trecea mandra madam Maria pe strada. deh, fata ei plecase in strainataturi sa munceasca , sa puna si ea deoparte ceva. Trecand prin dreptul grupului nostru de adolescenti, acum ceva ani, unul mai indraznet o intraba: Unde e plecata bre fata matale/?. Cu mare mandrie femeia raspunde ca e plecata in Italia, la Istambul!." si ce face bre acolo?" - " E MAMA, CULEGE BANANE....!!!!!!!!!!!!!!!!!. NO COMENT:)))
Subscrieţi la:
Postare comentarii (Atom)


2 comentarii:
cat 15 ani ai? e cea mai penibila istorie pe care o puteai posta, fara suparare...deloc amuzanta, deloc la obiect, chiar nu stiu pe cine ar interesa aceasta stranie si deloc noua povestire. in fond, facem haz de necazul nostru, al romanilor? sa fim seriosi. pune si tu ceva constructiv sau...mai bine pune fotografii cu tine, pt ca arati super fain.
putin sarcasm, asa e? cum poti spune ca nu ai talent? e absurd. doar ca povestea nu isi are locul in blogul tau, pe care, de altfel, il urmaresc cu atentie. in privinta fotografiilor, chiar am dreptate, astept si alte ipostaze cu tine. o noapte calda
Trimiteţi un comentariu